Cine te salveaza de la ananghie?

salveaza

Acum ceva timp am avut o experienta mai neobisnuita. Una dintre acele experiente care te face sa exclami cu disperare: “Bai si invatasem lectia asta! Mama ei de memorie!”

Vibratia mea era mai scazuta…aveam niste probleme pe care nu stiam cum sa le rezolv si nu ma simteam prea bine. Atunci am vorbit cu o prietena pe care o mai ajutasem cu cateva lucruri si am inceput sa-mi creez asteptari. Scenariul se mai repetase in trecut. Pentru mine ea era prietena care ma salveaza. Eroina mea. Deja ma gandeam ca o sa ne intalnim o data, discutam una alta si apoi o sa intru pe o spirala ascendenta, care o sa ma readuca la viata.

Problema era ca nici ea nu se simtea prea bine si la randul ei avea probleme. Ceva de genul:

“Hai sa ma operezi cu mana aia a ta rupta pentru ca eu oricum n-am de gand sa misc un deget.”

Pe mine cine ma salveaza?

Discutia noastra a fost benefica pentru ea si dezastruoasa pentru mine. Nu mi-a acordat cine stie ce atentie, iar in final am plecat spre casa in aceeasi stare. Din acel moment am inceput sa ma indepartez de ea. Am considerat-o egoista si am incercat sa-mi gasesc singur calea.

Uitasem o lectie importanta care a permis dezvaluirea unui reflex din copilarie. Stii tu, momentele alea in care refuzi sa-ti accepti realitatea si sa-ti rezolvi problemele de unul singur. Momente in care te simti neputincios si te astepti sa vina cineva sa faca curat dupa tine.

Pana la urma am primit ajutor de la o alta persoana. Si apoi am realizat in sfarsit ca problema era la mine. Eu trebuia sa caut persoana potrivita care sa ma ajute. Si trebuia sa depun un efort, sa lucrez cu mine ca sa descopar adevaratele probleme. N-a fost prea intelept sa-mi pun toate sperantele intr-o singura persoana.

Chiar daca am vazut atatea filme emotionante, in care apare un erou care il salveaza pe cel mai slab, in viata reala lucrurile sunt putin diferite. In viata reala, eroul tau esti tu insuti. Nu poti sa stai si sa astepti sa apara altcineva, care sa-ti intinda o mana de ajutor. Trebuie sa inveti sa cauti persoanele potrivite si sa te mai descurci si singur.

“Vremurile grele nu creeaza eroi. In timpul vremurilor grele, eroul din interiorul nostru este dezvaluit.”

- Bob Riley

Cum sa nu fii morcov

In afara de cei care au dizabilitati serioase, sunt de parere ca fiecare om sanatos este responsabil pentru viata lui. Bineinteles ca exista persoane care te pot ajuta in anumite momente si care iti pot da incredere in tine atunci cand ai nevoie. Exista prieteni care iti pot arata calea corecta, atunci cand privesti spre intunericul din jurul tau si nu-ti mai simti corpul. Momente negre in care nu stii ce sa faci, ce sa alegi si incotro s-o apuci. Dar este absurd sa iti pui sperantele in anumite persoane si sa-ti creezi asteptari din partea lor.

E de-a dreptul stupid sa te consideri un morcov infipt in pamant si sa astepti sa apara fix Mitica, care sa te culeaga si sa te ajute sa devii din nou apetisant. Ce dai aia primesti. Si ce oferi ti se intoarce. Dar greseala majora pe care o fac oamenii este ca ofera intr-o directie si apoi asteapta sa primeasca tot de acolo. Imi pare rau, dar nu functioneaza asa. Ce oferi ti se mai si intoarce, dar de cele mai multe ori…pe alte cai. Oamenii morcovi devin enervanti la un moment dat. Asteptand sprijin de la ceilalti, in timp ce refuza sa-si curete pamantul singuri…in final ajung sa fie ocoliti.

Scopul tau nu este sa oferi si sa astepti sa ti se intoarca. Scopul este sa te repari pe tine in primul rand, sa ajungi sa fii multumit cu tine si sa te iubesti pe tine. Intai trebuie sa te salvezi din prapastie si abia apoi poti sa oferi. Poate ai nevoie de cineva. E in regula sa cauti persoane care sa te ajute. Dar e absurd sa astepti de la o persoana sa faca ceva pentru tine, doar pentru ca ai ajutat-o tu cu nu stiu ce in trecut.

Oamenii fac ceea ce vor si ceea simt pentru ca asa considera ei. Nimeni nu are vreo obligatie fata de nimeni, cata vreme nu exista un acord sau o intelegere.

Tu ce zici? Esti de alta parere?

Cu drag,

Silviu

Comments

comments