Cum am scapat de timiditate – Evolutie (Part II)

Pana sa postez acest articol, am avut o mica retinere si am vrut sa il scurtez. Din cauza unui vechi reflex, acum diminuat la minim, care in trecut ma limita de fiecare data cand vroiam sa fiu mai deschis.

Apoi am realizat, ca nu ma mai afecteaza parerile negative din jurul meu. Articolul vorbeste mai degraba despre cel care eram odinioara.

3 copii timizi

Timiditatea iti limiteaza orizonturile, inca din copilarie.

Totodata mi-ar placea ca povestea mea sa te inspire, sa fie un exemplu pentru tine, care sa te ajute sa prinzi mai multa incredere in tine.

Sper ca ai reusit sa-ti gasesti o motivatie dupa articolul trecut, pentru ca mai departe o sa imi continui povestea, pe care de rusine, am tinut-o ascunsa foarte multi ani. Scopul meu este ca tu sa constientizezi faptul ca oricine ai fi, sau oriunde ai fi acum, inclusiv tu, te poti schimba!

La final o sa-ti ofer acele informatii menite sa te ajute sa eviti situatiile neplacute, care mie mi-au mancat anii copilariei.

Povestea dureroasa

Dupa povestea cu Aura, au mai urmat si alte situatii similare, si desi am tot crescut, nimic nu s-a schimbat.

In clasa a 3-a, aveam un coleg Rusu, care avea probleme acasa si simtea nevoia sa se descarce pe cineva. M-a acuzat ca as fi furat ceva de la el, ca sa aiba motiv sa ma agaseze. Fiind un baiat solid, mai mare cu 2-3 ani, ma batea aproape in fiecare zi. Si pentru ca nu reuseam sa-i fac nimic, ma enervam si il injuram teribil.

Stateam la Hala Traian, o zona destul de “intens populata”. Si invatasem diverse injuraturi variate, de la vecinii mei de culoare. Iar asta mi-a adus reputatia de copil obraznic.

Intr-o zi l-am injurat de mama focului si apoi m-am trezit cu profesorul de religie in spatele meu:

- De ce il injuri de morti? Ce ai cu mortii lui? Ce ti-au facut mortii lui?

Deja ma gandeam:

“Minunat! Asta ma bate aici, nu se baga nimeni, iar reprezentantul Domnului ma invata caile divine ale politetii.”

Bineinteles ca vestile despre vocabularul meu “colorat” au ajuns la urechile invatatoarei. Iar eu am ajuns in capul topului celor obraznici. Cand a venit mama la scoala toti copiii ii repetau cat de urat vorbeam. Pentru mine nu mai conta ca mancam bataie in fiecare zi.

In alta zi, am adus o jucarie la scoala. Colegii mei o priveau cu atata admiratie, incat nimeni nu observa ca Rusu ma batea la 3 metri distanta. Pur si simplu nu existam.

Acelasi context in alt cadru

Din acelasi motiv, in scoala generala aveam adesea momente in care intram in conflicte. Nu stiam cum sa ma port, ca sa ma integrez printre colegi.

Stateam odata pe hol, asteptand profesoara, iar doi colegi se imbranceau, in joaca. Si din nu stiu ce motiv, m-am bagat intre ei. Unul mi-a pus piedica si am cazut, iar altul a ras de mine. In loc sa iau totul ca pe o gluma si sa-mi vad de treaba mea, m-am simtit insultat si am actionat. Fara sa gandesc i-am tras o palma celui amuzat si am sfarsit cu un pumn in plina figura.

Pentru ca eram timid si nu reuseam sa ma integrez, cativa copii profitau de mine, faceau tot felul de glume pe seama mea si tot mediul pe care mi-l formasem in jurul meu, avea sa-mi adanceasca frica de oameni.

Apa trece pietrele raman

Anii au trecut si am ramas la acelasi nivel… asemenea pietrelor de pe fundul unui lac. Aveam impresia ca felul meu de a fi se datoreaza celorlalti. Colegilor, profesorilor severi si oricaror altor elemente din jurul meu, in afara de mine. Dar aveam o speranta… auzisem ca liceul este cea mai frumoasa perioada a vietii. Si abia asteptam sa fac acel salt urias de la copil timid, la persoana sociabila si prietenoasa din liceu.

In viziunea mea, trebuia sa se schimbe mediul inconjurator, colegii si profesorii. Trebuia sa-mi pierd urma, intr-o scoala noua in care nimeni nu stie cine sunt.

In clasa a IX-a, ma simteam la fel de stangaci. Iar faptul ca stateam in Rahova si imi ingrijeam fizicul paream un fel de “smecher si bazat”. Ma simteam destul de bine… pana intr-o zi, in care i-am tras o palma, in gluma, unui coleg. S-a enervat, m-a fugarit si a tipat la mine. A inceput sa-mi tremure vocea si apoi m-am trezit cu un cap in fata. Trebuia sa-mi dovedeasca ce-i poate pielea.

Falsa mea reputatie s-a dizolvat instant, iar lucrurile se anuntau la fel de dureroase pentru stima mea de sine. In interior eram acelasi baietel timid. Nu puteam sa pretind ca sunt altcineva. Iar daca eu nu aveam incredere in mine, atunci cine s-o faca?

Primele schimbari

La 17 ani, lucrurile au inceput in sfarsit sa se schimbe. Aveam nevoie de bani si atunci am aplicat pentru postul de agent de vanzari, la furnizorul de internet C-Zone (actual RDS).

Am fost invitat la interviu luni la ora, singur. Dar eu m-am dus marti, la ora 5, impreuna cu un prieten. Si desi secretara se pregatea sa ne trimita la plimbare, managerul a fost intelegator si ne-a primit. Aveam la emotii, de-mi tremura vocea. Mi se termina aerul la jumatatea cuvintelor. Dar tipul a fost impresionat de dorinta noastra de a munci de tineri. A avut incredere ca ne putem dezvolta si ne-a oferit o sansa.

copil timid incurajat

Cei timizi isi pot depasi conditia mult mai repede atunci cand primesc sprijin.

A urmat o saptamana de training-uri si sustineri din partea sefilor. Totul a trecut extrem de repede. Parea ca abia s-au scurs cateva ore, iar acum ma aflam intr-un bloc, la ultimul etaj, in fata unei usi. Trebuia sa sun la sonerie si sa-l conving pe cel care urma sa-mi raspunda, sa semneze un contract de internet. Eram atat de timid si mi-era atat de frica incat nici acum nu-mi dau seama cum am reusit sa-mi depasesc blocajele pe care le aveam.

Prima motivatie a fost faptul ca indiferent de rezultate, urma sa primesc o suma fixa de bani. Aveam nevoie de ei, ca sa-mi imbunatatesc calculatorul, fiind un impatimit al jocurilor. Si mi-am spus ca decat sa fiu prins pierzand vremea, si sa nu primesc niciun ban, mai bine pretind ca muncesc.

Progres si motivatie prin actiune continua

A urmat a doua usa, a treia… si prin rotatie cu prietenul meu am inceput sa ma relaxez usor usor. Lucru care se intampla inevitabil la orice om care isi doreste cu adevarat sa se schimbe.

Muncind am avut tot felul de experiente… Mi s-au trantit usi in fata, am fost dat afara din blocuri… unii s-au rastit la mine si m-au respins intr-un mod agresiv. Dar am inceput sa intalnesc si oameni placuti si am invatat sa socializez din ce in ce mai bine.

Ba chiar am semnat si contracte de internet. Si dupa ce am realizat ca se poate, am inceput sa traiesc niste satisfactii interioare imense. Nu mai simtisem atata satisfactie de cand ma stiam. Poate doar atunci cand eram copil si primeam jucarii care ma entuziasmau. Simteam ca pot sa fac orice! Radiam efectiv!

Apoi mi-am gasit o motivatie si mai puternica, in dorinta profunda pe care o aveam de foarte multi ani, de a deveni o persoana sociabila, curajoasa si deschisa cu oamenii.

Chiar crezi ca esti un caz special?

Poate si tu esti foarte timid si te inteleg cand imi spui ca ti-e frica sa vorbesti cu cei necunoscuti. Daca te-as pune sa faci treaba asta timp de o luna probabil ai renunta din prima zi.

adolescent timidDar crezi ca e posibil sa faci lucrul asta zi de zi, timp de 1 an de zile si sa ramai la fel de stresat?

Cine are permis auto stie foarte bine ca primele sedinte au fost pline de emotii si transpiratii. Dar dupa maxim 1 an de condus permanent emotiile au disparut. Iar soferia a devenit o activitate placuta uneori.

Cand depasesti frica de oameni si devii o persoana curajoasa si sociabila, beneficiile care apar ulterior sunt de-a dreptul exorbitante si pline de satisfactie.

A trai cu frica este un sentiment crunt pentru orice om, fie el copil sau adult. Intr-o scena din filmul Apocalypto, tatal personajului principal ii vorbea acestuia despre acest sentiment:

“- Frica e ca o boala. Se strecoara in sufletul oricui vine in contact cu ea. Deja ti-a alungat pacea. Nu te-am crescut ca sa te vad traind cu frica. Alunga-ti-o din suflet. Nu veni cu ea in satul nostru.

 – Am vazut in Om un gol, precum o foame care nu se opreste niciodata…”

Un moment memorabil care mi-a ramas intiparit in minte. Ce n-as fi dat sa fi primit si eu asemenea sfaturi in copilarie…

Tranzitia de la timiditate la curaj

Daca esti timid si vrei sa scapi de frica de oameni, cel mai important este sa te focalizezi pe ceea ce poti face acum:

         1. Pregateste-te sa iesi din zona de confort

Trebuie sa constientizezi ca o sa ai mai multe momente de disconfort, emotii, frica si respingere pe care va trebui sa le depasesti. Asta este punctul de cotitura, aici se ia decizia. Daca bei o bere azi sa prinzi curaj, maine o sa fii la fel de inapoiat si n-o sa evoluezi deloc. Asta trebuie sa faci si punct! Mediteaza putin la asta si ia o decizie. Confortul sau depasirea timiditatii?

        2. Expune-te unui mediu proprice dezvoltarii 

  • Inscrie-te la un curs interactiv sau intr-o asociatie de voluntariat.
  • Apuca-te de sport si participa la activitati extreme care iti provoaca frica si te obliga sa iti depasesti limitele. Te vei cunoaste mai bine, te vei obisnui cu emotiile fricii si vei prinde incredere in tine.
  • Ia-ti un job de evolutie care sa te oblige sa relationezi continuu: receptionist, consilier, reprezentant de vanzari, promoter…
  • Apeleaza la orice activitate care te va obliga sa relationezi zilnic cu persoane noi.

Nu incerca sa te minti pe tine si evita posturile de gestiune sau logistica. Abilitatile de relationare se dezvolta doar atunci cand porti discutii cu oameni noi. Daca alegi asta, mai tarziu o incepi sa te deschizi si sa gusti din “aroma dulce a relationarii”.

        3. Actioneaza acum fara ezitari

Dupa ce te expui unui mediu de evolutie, in scurt timp, o sa-ti scada treptat frica de oameni. O sa devii din ce in ce mai relaxat si mai curajos. Adu-ti aminte ca: „Actiunea vindeca frica!”. Daca iti implementezi ideea asta si devii constient de ea, te va sustine de fiecare data cand va trebui sa faci lucrul care iti provoaca frica. O sa constati la un moment dat, ca emotiile din mintea ta, te macina si te fac sa te simti prost si nu actiunea in sine.

Am experimentat de sute de ori frica de a da un telefon unei persoane straine. Desi amanam de frica, dupa ce formam numarul si mi se raspundea la telefon, lucrurile deveneau naturale. De fapt, incepeam sa ma simt din ce in ce mai bine socializand. Asta s-a intamplat dupa sute, poate mii de telefoane date unor persoane total straine. Dar in esenta, informatia este aceeasi. Actioneaza imediat, fara ezitare si o sa prinzi incredere mult mai rapid.

Am credinta ca orice om timid poate deveni sociabil si curajos daca isi doreste asta si este dispus sa lucreze in directia asta.

Dar pentru asta trebuie sa indeplinesti primul pas, sa iei decizia de a iesi din zona de confort. Sa accepti acele emotii de teama si nesiguranta care vor aparea cand vei fi pe teren necunoscut.

Te rog sa-mi lasi un mesaj mai jos cu situatia ta. Scrie-mi ce te opreste sa faci o schimbare in directia asta si hai sa vedem cum te pot ajuta sa devii omul care iti doresti sa fii.

Cu sinceritate,

Silviu.

P.S. Unul dintre cele 5 cele mai mari regrete pe care le au oamenii pe patul de moarte este urmatorul:

“Imi pare foarte foarte rau, ca nu am avut curajul sa-mi exprim o opinie fata de un subiect, cand am avut ocazia.”

Si stii foarte bine ca in acest context timiditatea este parazitul principal. Ea iti limiteaza viata pana la nivelul unei cutii de chibrituri.

Am trait peste 15 ani din viata mea fiind un om inchis si introvertit si exact asa m-am simtit de fiecare data cand mi-am dorit sa-mi exprim o opinie si nu am facut-o.

Opt In Image
Introdu-ţi numele şi adresa de email în formularul de mai jos şi vei primi GRATUIT ebook-ul în Valoare de 29 lei.

De asemenea, vei primi săptămânal informaţii valoroase şi esenţiale pentru dezvoltarea ta profesională.

ATENŢIE! Pentru a primi ebook-ul, trebuie să-ţi verifici email-ul şi să-mi confirmi înscrierea. E foarte usor! :)

Nu vei primi niciodată SPAM din partea mea. Datele tale sunt protejate.

Comments

comments