Cum sa scapi de emotiile de la interviu

om speriat de interviuCand eram in scoala parca nu ne era asa teama sa citim tema in fata unei clase. Dar in viata adulta ne e frica sa vorbim in fata unui om. Parca te simti dezbracat cand iti pune ala intrebari acolo si nu stii ce sa-i spui. Pare atat de greu sa depasesti acele emotii de la interviu, incat iti vine sa nu te mai angajezi. Unii sunt atat de timizi, incat nici macar nu-si mai cauta job de teama emotiilor. Aoleo, daca si cu parca.

Pe internet si in jurul tau vei gasi tone de metode de anihilare a emotiilor. Fumeaza o tigara, bea un pahar cu apa, du-te la moastele Sfantului Gheorghe ca sa ai noroc sau scoate limba ceasului. Tot felul de trucuri tehnice care in realitate nu prea functioneaza. Pentru ca nimeni nu cunoaste adevarata problema si nimeni nu se sinchiseste s-o caute macar.

De ce Doamne iarta-ma am emotii? Ca sa ce? Si din ce cauza?

Cum am gasit adevarata problema

In urma cu 3 trei ani si ceva, lucram pentru o firma de vopsele si aveam stand intr-un magazin de bricolaj din Bucuresti. Lucram de prea mult timp la ei, n-aveam sanse de promovare si prin urmare…eram frustrat. Vroiam cu disperare sa-mi schimb jobul si atunci am inceput sa aplic pe site-uri. Am primit cateva invitatii si uite asa ajung la firma asta de jaluzele.

Primul interviu a fost satisfacator. Chiar daca aveam emotii, ma straduiam sa respir si sa vorbesc fluent. Imi iesea destul de bine pentru ca aplicam trucurile alea tehnice de care iti povesteam mai devreme. Dar in sinea mea eram fleasca. Simteam cum se scurge transpiratia pe mine, in timp ce ma straduiam sa-mi controlez fiecare cuvant, fiecare miscare, fiecare gest. Am discutat cu o tipa amabila care m-a placut si care la final a parut multumita de raspunsurile mele.

La scurt timp am fost chemat la urmatorul interviul, care presupunea completarea unui test de 2 ore. In sinea ma gandeam ca oi termina in maxim 30-60 de minute. Dar m-am dus si am fost surprins de intrebari din scoala generala si din liceu. Istorie, Geografie, Matematica si Romana. In mod natural am intra pe google de pe telefon, iar la finalul testului, am dat peste o fraza foarte importanta, ca de asta era trecuta la sfarsit: “Este interzisa folosirea telefonului mobil pe parcursului testului.” Deja aveam remuscari. Acum ce sa fac. Ma uit la ceas, trecusera deja 2 ore si ceva…zic hai sa dau testul. Si-am plecat.

Dupa vreo 2 zile, bineinteles ca m-au chemat la al treilea interviu. Dupa ce copiasem si completasem de 9 si ceva, doar nu era sa nu ma cheme. Si ajung la interviul cu directoarea de vanzari. O femeie antipatica, enervanta, intepata…genul ala de tipa pe care o poti asocia doar cu usturoi, ceapa…ceva care iti provoaca usturimi, lacrimi, iritati si cam atat. Un fel de smirghel feminin. Toate cuvintele care sunt antonime cu gingasia, duiosia, dragalasenia etc. Nu mi-a placut deloc. Deja il compatimeam pe viitorul ei sot. De fapt eram sigur ca este singura. In timp ce povestea ea de zor pe acolo, a intrat un angajat de-al ei in birou. Avea o fata atat de speriata, incat am crezut ca este condamnat pe viata sa-i pupe tocurile acestei sefe. Indiferent de locul in care calcase cu ele, evident. M-am cam speriat un pic, dar n-am zis nimic. Asa m-am speriat ca nici n-am indraznit s-o intreb mare lucru. Aveam senzatia ca o sa-mi traga o palma daca ii pun vreo intrebare gresita.

Si dupa ce mi-a povestit despre sansa pe care mi-o poate acorda (o luna de proba si daca nu ma da afara), a venit vorba si despre salariu. Un subiect pe care l-am initiat de la primul interviu, dar care a fost evitat. Raspunsul ei a fost: 1.000Ron salariu fix (cat castigam deja) si comision 0,33% dintr-un target de 30.000Ron la vremea respectiva. Lasand salariul fix deoparte, faceam eu socoteala: adica firma are profit cam 10.000Ron de pe urma mea si imi da si mie comision 100Ron. Foarte motivant. Atat de motivant incat am plecat la munca nervos si frustrat. Am facut 3 drumuri si am pierdut 6 ore, ca sa primesc o oferta mai proasta decat prostia de job pe care il aveam.

O revelatie despre emotiile de la interviu

Atunci mi-am dat seama ca sunt un prost. Si aveam dreptate. Eram un prost, pentru ca ma duceam la interviuri umil, cu capul plecat, tremurand de frica si traind cu impresia ca a fi angajat este o mare oportunitate. Ca si cum cineva mi-ar face un mare favor. Credeam ca-i vreo tragedie daca spun vreo prostie si ratez un interviu. In realitate eu eram intr-o jungla in care angajatorii sperau sa fraiereasca tineri naivi care sa le faca treaba buna pe bani putini. Erau si joburi bune si inca sunt si acum, dar la cati sarlatani sunt, chiar nu merita sa te mai duci umil. Si nici angajatorii buni nu prea apreciaza pupincuristii. Da bine, unii da…stiu. Dar ii poti ocoli daca nu-ti plac.

femeie si barbat la interviu de angajare

Am realizat ca emotiile apareau pentru ca eu aveam impresia ca daca voi spune o prostie si voi rata interviul, voi avea de pierdut. In realitate nu ai cum sa pierzi, daca mergi la un interviu. Cata vreme esti tanar si ai emotii, nu ai cum sa pierzi. De fapt te dezvolti, iti infrunti temeri, iti depasesti bariere.

Abia atunci cand constientizezi ca esti un om de valoare care isi vinde abilitatile pe piata, vei reusi sa te duci cu incredere la un interviuri. Sau daca vei deveni un nepasator plictisit. Dar cata vreme te duci cu capul plecat si speri sa ai noroc sa primesti un job de pomana…nu vor disparea emotiile.

Emotiile sunt totusi bune

M-ai auzit bine. Oamenii care au emotii pot empatiza mult mai usor cu ceilalti. Se conecteaza cu oamenii altfel, spun o gluma si starnesc zambete, spun povesti care genereaza emotii si se apropie foarte usor de ceilalti. Ei stiu sa se faca simpatizati mult mai usor decat cei robotici care nu prea simt emotiile. Secretul este sa inveti sa ti le redirectionezi. Iar asta se intampla dupa ce devii mai stapan pe tine. Adica dupa ce realizezi ca fiecare interviu te pregateste pentru un viitor interviu. Sau pentru o viitoare provocare.

De ce e bine sa fii sincer cu angajatorul

Eu am scapat de emotii dupa ce m-au enervat desteptii astia cu firma lor de jaluzele si m-am calit dupa ce am mers la foarte multe interviuri. Am ajuns la nivelul la care ma pot duce la un interivu stapan pe mine, avand o atitudine de genul: “Ia sa vad ce aveti pentru mine.” si nu “Hai sa va conving eu cat sunt de bun.” Dar totusi schimbarile astea nu se fac peste noapte. Degeaba iti spun eu acum ca tu esti valoros si ca ar trebui sa te simti sigur pe tine. Daca esti genul emotiv, pana nu mergi la 5-10 interviuri, sa bati drumul pana acolo, sa acumulezi asa mici frustrari si sa induri cateva magarii…nu te calesti.

Si daca tot pici cu un angajator simpatic, care iti face placere si chiar ti-ai dori sa fii angajat, de ce sa nu fii sincer cu el?

E foarte simplu sa deschizi gura si sa recunosti adevarul: “Domne, stiu ca am emotii si poate nu par sigur pe mine. Dar sunt la inceput de cariera si tocmai imi depasesc teama asta. Sunt foarte entuziasmat de aceasta oferta si simt ca va pot ajuta sa…”

Nici nu conteaza ce-i spui si cum, important e ca el sa vada ca ai credinta in tine si in potentialul tau. Si iti garantez ca vei atrage atentia si vei fi privit de 10 ori mai bine decat un papagal care il imbarliga el acolo cum stie mai bine. Si angajatorii au emotii uneori. Deci poate sa mearga sau nu. Cert este ca nu te opreste nimic sa incerci. Si cand o sa pleci de la acel interviu o sa te simti mandru de tine, ca ai indraznit sa faci un pas care te va diferentia de ceilalti. Nici nu va conta rezultatul. Doar faptul ca ai avut curajul s-o faci. Si uite asa iti creste increderea in tine.

Chiar daca ti-am mai zis de ce nu sustin joburile, sunt de parere ca ele pot fi o rampa buna pentru dezvoltarea profesionala a oricarei persoane. Asa reusesti sa-ti dezvolti punctele forte, sa-ti rafinezi anumite abilitati, sa afli ce-ti place si ce detesti mai mult si mai mult. Chiar daca acumulezi si frustrari, ele mai tarziu vor consolida o motivatie puternica in interiorul tau care iti va da energia si forta emotionala de care ai nevoie ca sa depasesti orice esec.

Tu cum ai depasit emotiile de la interviu? Sau cum ai de gand s-o faci?

Scrie-mi metoda ta mai jos.

Pe curand,

Silviu

P.S. Daca vrei sa stii mai multe despre acest subiect, inscrie-te in comunitate in formularul de mai jos si vrei primi pe langa ebook, PDF-ul Bonus: “Cum sa te vinzi la interviu.”

Opt In Image
Introdu-ţi numele şi adresa de email în formularul de mai jos şi vei primi GRATUIT ebook-ul în Valoare de 29 lei.

De asemenea, vei primi săptămânal informaţii valoroase şi esenţiale pentru dezvoltarea ta profesională.

ATENŢIE! Pentru a primi ebook-ul, trebuie să-ţi verifici email-ul şi să-mi confirmi înscrierea. E foarte usor! :)

Nu vei primi niciodată SPAM din partea mea. Datele tale sunt protejate.

Comments

comments