Daca intampini anxietate, esti pe drumul cel bun – Part I

Nu stiu in ce categorie te afli, dar iti pot garanta ca exista persoane care studiaza dezvoltarea personala ca pe Cancan sau Harap-alb si apoi se plang ca nu au rezultate si ca nimic nu functioneaza.

Nici mie nu mi s-a intamplat sa preiau o informatie si sa ma schimb peste noapte. Am reusit sa obtin rezultate surprinzatoare in 1-2 luni, dupa ce m-am expus unui mediu in care eram obligat sa actionez, fiind totodata motivat s-o fac. Asta se intampla in perioada in care lucram la firma de internet (poti citi povestea integral aici sau in materialul “Redefineste-ti cariera in 4 pasi”, pe care il poti descarca la finalul acestui articol).

Inceputuri…

In acea perioada eram un elev in clasa a-11-a care tocmai obtinuse un job de agent de vanzari.

Stare de anxietate accentuataDesi eram unul dintre cei mai timizi copii din clasa, la job trebuia sa relationez cu toti strainii ca sa vand servicii de internet.

Simplu ca buna ziua, nu? :)

Din prima zi am experimentat stari de anxietate si disconfort, ceea ce imi crea o stare de nesiguranta accentuata. Iar cand mi se cerea sa fac un lucru cu termen limita sau daca eram obligat sa vorbesc cu o persoana anume, aproape intram in panica.

Ceea ce m-a determinat sa-mi pastrez perseverenta, a fost motivatia pe care o aveam si sprijinul pe care l-am primit.

Aveam un trainer care din prima zi mi-a spus ca o sa ma deschid si o sa ma schimb total la acest job, iar eu eram foarte motivat pentru ca traisem peste 10 ani din viata intr-o oarecare suferinta.

  • Nu reuseam sa relationez cu o fata chiar daca ei ii placea de mine si facea primul pas…deci am reusit sa ma fac de bacanie de mai multe ori. :)
  • Nu reuseam sa imi exprim o opinie sau sa ma fac remarcat intr-un grup, desi imi doream din tot sufletul si ma simteam permanent suprimat.
  • Nu reuseam sa ma exprim intr-un grup si chiar daca-mi propuneam s-o fac vorbeam prea incet si ma auzea o persoana maxim, care daca nu-mi era prietena, ma ignora.

Cand nu ai un statut si nu stii sa relationezi, poti sa spui cele mai amuzante si emotionante povesti din lume pentru ca tot ignorat vei fi. Pentru ca esti un nimeni, oamenii nu-ti simt prezenta, iar Cum spui conteaza mult mai mult decat Ce spui.

Motivatie

Deci chiar era groaznic. E ca si cum ai fi o fantoma care e si ea pe acolo, aude tot, dar nu are capacitatea de a se exprima.

Pornind de la aceste frustrari, mi-am spus ca nu exista alta solutie. Decat sa traiesc asa, sa nu ma pot bucura de viata mai bine imi infrunt temerile ca sa devin sociabil si deschis cu ceilalti.

Si aveam si o motivatie financiara: bani pentru calculator. :)

Incepusem sa inteleg in ce consta procesul de schimbare si eram gata sa-l imbratisem. Stiam ca urma frica, stiam ca urma sa-mi tremure vocea, dar invatasem ca n-o sa mi se intample nimic rau. Invatasem ca in cel mai rau caz mi se va tranti o usa in fata.

Procesul schimbarii

Am intrat in proces pur si simplu si desi la inceput ma simteam foarte prost, parca experimentam un disconfort care se diminua progresiv, pe masura ce actionam. Nu s-a rezolvat nimic peste noapte si chiar daca actionam in fiecare zi, tot aveam emotii.

Uneori le simteam atat de puternic incat ma panicam si il rugam pe colegul meu sa vorbeasca pentru mine. Colegul meu fiind un prieten foarte bun si la fel de emotiv. Daca ne vedeai…faceam o echipa “minunata” impreuna.

Perseverand, dupa vreo 2 saptamani deja vorbeam altfel, eram mai deschis, iar la scoala incepusem sa relationez cu colegi pe care ii percepeam superiori fata de mine.

Si atunci a fost prima data in viata mea cand am realizat ca schimbarile se pot face. Am realizat ca pot deveni omul care imi doresc sa fiu si am inceput sa simt ca sunt in viata.

Gandeste-te ca eram un copil mediocru, invatam strict cat sa promovez, nu eram olimpic si imi petreceam timpul jucandu-ma pe calculator.

Eu nu stiam ce-s alea satisfactii, nu stiam ce-i aia relationare si cred ca ala a fost primul moment din viata mea in care am fost la fel de fericit ca atunci cand aveam 4 ani si primeam cadou un excavator de Craciun pe care mi-l doream cu ardoare. :)

Am reusit

Eram plin de satisfactie, radiam efectiv.

Si daca stai sa te gandesti, am plecat de la un nivel inferior fata de cel la care esti tu acum. Eu nu aveam acces la dezvoltare personala, nu se raspandea informatia ca acum si nu stiam ce sa fac efectiv, doar am ales sa fiu perseverent si sa nu renunt cu una cu doua.

Tu te vezi in postura asta? Ce parere ai despre mine, am fost favorizat in vreun fel? Scrie-mi mai jos parerea ta.

Va urma…

Silviu Dumitriu

P.S. Daca intampini anxietate, esti pe drumul cel bun si o sa-ti explic in articolul viitor de ce.

Comments

comments