Uite care-i treaba cu aprobarile celorlalti

glumesti? cand lipsesc aprobarile

Ti s-a intamplat vreodata sa eziti sa te apuci de o treaba si sa astepti aprobarile celorlalti?

Eu m-am impiedicat de aceasta bariera pana pe la 20 de ani. Eram intr-o permanenta cautare de aprobare. Nu luam decizii de capul meu, pana nu aparea macar o persoana care sa-mi spuna: “Da ma, e bine asa!”.

Pana sa devin stapan pe mine si sa-mi asum responsabilitatea pentru deciziile mele, plecam urechea in jurul meu si asteptam mereu confirmarea cuiva.

Daca vroiam sa-mi schimb telefonul sau sa-mi iau o componenta la calculator, trebuia sa cer aprobarea cuiva. Daca ma tenta sa-mi schimb jobul sau sa plec intr-o excursie, asteptam aprobarea cuiva. Pana si o intalnire cu o fata sau cu un grup de prieteni era adesea penibila, pentru ca tot cautam aprobare si vroiam sa fiu SIGUR, ca e bine ce fac.

Cum s-au inradacinat aprobarile

De fapt asta a fost problema mea din copilarie. Bunicii mei m-au crescut de mic si mi-au cantat in struna putin mai mult decat era cazul. Ca sa ma protejeze si sa-mi ofere o copilarie usoara si placuta, au facut tot posibilul sa ma izoleze de lumea de afara. Sa ma mentina in siguranta, departe de pericole. Il trimiteau pe vecinul la cumparaturi in locul meu, faceau ei toate treburile prin casa, ma ajutau sa-mi termin temele si se straduiau sa creeze o atmosfera placuta in casa. A fost o perioada frumoasa. Iar singura problema era ca mie nu-mi mai ramanea decat sa ma joc si sa pierd vremea. Uneori mai izbuteam sa-mi incep si temele, dar rareori le terminam singur.

Si uite asa s-au infiripat…

…primele simptome care m-au sabotat pe termen lung

Am fost un copil destul de cuminte, dar am devenit un adolescent antisocial, dependent de alte persoane. Efectiv nu eram in stare sa fac alegeri sau sa finalizez un lucru, daca nu mi se spunea: “Da Silviu, e bine!”. Si bineinteles ca de multe ori ceream sfatul unei persoane, care era de alta parere fata de mine…si Doamne ce ma mai enervam. In loc sa-mi vad de treaba mea si sa fac ce simt, ma ofticam ca nu mi se da OK-ul ca sa fac acel lucru. Ma iritam singur…nu era nimeni de vina pentru ca Silviu nu invatase sa gandeasca pentru el.

Totusi n-a fost chiar atat de grav

Pentru ca nevoia de aprobare nu este neaparat un lucru rau. Avem nevoie de aprobare! Suntem oameni, iar aprobarea este una dintre nevoile noastre primare. Vrem sa stim ca ceea ce facem este valoros, apreciat si…confirmat de ceilalti.

Nu poti sa faci mereu lucruri de capul tau, din imaginatia ta si sa te aprobi singur. Ajungi sa te simti ca un lunatic obercaind in mina, pe intuneric. Pana la urma suntem fiinte sociale si avem nevoie de ceilalti.

Si acum te relaxezi, te gandesti ca esti pe drumul cel bun, toate bune…

…pana ti se taie filmul

Cand iti amintesti de sfatul:“Nu mai cauta aprobare in jurul tau si actioneaza!”

De asta ce mai zici? :)

Uite, eu, spre sfarsitul adolescentei, am inceput sa ma revolt asupra incompetentelor mele si sa ma schimb usor usor. Si pe la 23 de ani, am ajuns la un nivel la care nu am mai simtit nevoia de a cauta pareri din exterior. Decat daca trec printr-o pasa proasta si simt ca nu sunt in stare sa iau o decizie. Dar in rest, nu. Pentru ca am invatat sa cantaresc lucrurile din perspectiva mea.

Si bineinteles… si pentru ca am luat mai multe decizii proaste care m-au ajutat sa dobandesc intelepciune si sa fiu mai sigur pe mine. Am ajuns la concluzia ca un om te va aproba, doar atunci cand va fi sigur ca el va fi in stare sa faca acel ceva. Daca nu se vede pe el, nu te va vedea nici pe tine. Si apoi pac:

Dezaprobare > Oftica > Manie > “Gata Domne, m-am enervat! Imi bag picioru’, nu mai fac nimic!!”

fata trista, dezaprobata, dezamagita, machiaj dragut

“O persoana cu adevarat puternica nu are nevoie de aprobarea celorlalti, mai mult decat un leu are nevoie de aprobarea oii.”

- Vernon Howard

Dar daca nu esti o persoana puternica, inca…lucrurile se schimba putin. Orice ai face, vei simti in continuare acea nevoie acuta de aprobare in orice ti-ai propune sa intreprinzi. Dar daca ai schimba mediul inconjurator, poate ca si rezultatele tale s-ar schimba.

De fapt nu nevoia de aprobare este adevarata problema. Ci faptul ca obisnuim sa cautam aprobarea de acolo de unde stim ca n-o vom primi niciodata. Natura umana are asa o tendinta sa-si doreasca ceea ce stie ca nu poate avea. Chiar daca ar avea o portie de capsuni cu frisca sub nas si ar zari o frantura de pezmet mucegait pe un stalp de inalta tensiune..ar fi o crima sa nu incerce sa intre in posesia lui. Vorbind despre nevoia de aprobare…cam asta facem de fapt.

Si cam asta ar fi de facut…

Ce-ar fi sa primesti sprijin atunci cand ai nevoie, incredere atunci cand te simti slab si sa ajungi sa crezi ca poti sa zbori de fiecare data cand te simti la pamant?

Ce-ar fi sa poti lua decizii cu toata increderea, sa pornesti pe cai necunoscute pe care ceilalti le considera nesigure si sa nu-i mai permiti nimanui sa-ti taie aripile?

Ti-ar placea?

Ei,  uite de asta ai nevoie de oameni de valoare in jurul tau care sa scoata tot ce e mai bun din tine. Care sa-ti confirme ca e bine ce faci si sa-ti dea incredere sa mergi mai departe. Care sa-ti deschida ochii cand gresesti si care sa-ti ofere forta mentala, in fata esecului. De asta trebuie sa inveti sa atragi prieteni adevarati!

Nu cred ca ai nevoie de aprobarea unei persoane care gandeste foarte diferit fata de tine si cu care nu rezonezi de nicio culoare. Sau de aprobarea unui om speriat de bombe care incearca sa-i infesteze pe ceilalti cu “Sindromul Sigurantei”, element indispensabil celui ce urmeaza Calea Ratatului. Dar n-am de gand sa te judec. Tu stii mai bine ce cale ai de gand sa urmezi si ce este mai potrivit pentru tine.

Eu asa am ocolit jumatatea goala si mi-am dat voie sa ma dezvolt, indiferent de parerile celorlalti. Si mi-a luat aproape 2 ani… Parca nici nu-mi vine sa cred.

Tu cum ai rezolva problema asta? Scrie-mi parerea ta mai jos.

Cu drag,

Silviu

Opt In Image
Introdu-ţi numele şi adresa de email în formularul de mai jos şi vei primi GRATUIT ebook-ul în Valoare de 29 lei.

De asemenea, vei primi săptămânal informaţii valoroase şi esenţiale pentru dezvoltarea ta profesională.

ATENŢIE! Pentru a primi ebook-ul, trebuie să-ţi verifici email-ul şi să-mi confirmi înscrierea. E foarte usor! :)

Nu vei primi niciodată SPAM din partea mea. Datele tale sunt protejate.

Comments

comments